FAITH AKIN este poate cel mai cunoscut german turc din lumea cinematografiei nemţeşti, mai ales pentru abordarea interculturalităţii în producţiile sale.
Ca actor,dar în special ca regizor, acesta şi-a atras atenţia publicului prin adevarate capodopere ce abordează teme precum destinul unor turci în Germania sau peripeţiile prin care trec în ţara de baştina – Turcia.
Dupa Kurz und schmerzlos (1998) ,Im Juli (2000) şi altele , se impune prin extraordinara realizare cinematografică Gegen Die Wand ( Head On)
sau Împotriva Zidului pentru care a câştigat peste 20 de premii şi cu care a cucerit publicul european prin povestea înfăţişată. Zidul, împotriva căruia trebuie să ne îndreptăm când vorbim de posibilele semnificaţii ale titlului, nu este altceva decât necesitatea de a trece peste diferenţele culturale şi de mentalitate cu care se confruntă acest popor pe teritoriul care până la urma le va rămâne străin.
Akin ştie să surprindă nostalgia pentru ţară de din care se trage (chiar dacă doar descendenţa se pastrează, el fiind născut în Germania), să arate ataşamentul pentru legătura de sânge şi să înfăţiseze asemenea vibraţii în poveştile pe care le transpune în filme.
Astfel Gegen Die Wand,un film dur,acid, usturător de romantic şi de veritabil ilustrează povestea unei fete pe nume Sibel ce îl va cere în căsătorie pe Cahit Tomruk, înainte ca măcar să se cunoască propriu-zis, într-un spital, după ce aceasta a încercat să se sinucidă iar el s-a izbit cu maşina într-un zid. Auzindu-i numele când era chemat la consilierie şi observând rezonanţa turcească, ea l-a orpit pe holul spitalului întrebandu-l : “Eşti turc? Te căsătoreşti cu mine?” El o refuză instantaneu ca mai apoi să urmeze un joc în care aceasta încearcă să-şi demonstreze intenţiile cât mai serioase în ceea ce privea propunerea făcuta, iar argumentul principal, ceea ce va declanşa toate acţiunile următoare, drama de neimaginat şi trăirile contradictorii, urma să se înfaţişeze imediat. Încercând din nou să-şi taie venele cu o sticlă de bere spartă şi ducându-l la disperare pe bărbat acesta întreabă : “De ce?De ce eu? Sunt bătrân!” la care ea raspunde : “Părinţii mei te-ar accepta pentru că eşti turc!” De aici filmul o ia pe un cu totul alt făgaş. Atât momente fericite, cât mai ales suferinţa va marca vieţile celor doi, însă lecţia finală va fi, aşa cum mărturisea chiar Akin într-un interviu, faptul că niciunul dintre cei doi nu va muri, vor trăi după toate evenimentele prin care au trecut mai mult sau mai puţin împreună. Iar asta poate fi o lecţie de viaţă.
In Auf der Anderen Seite (The Edge of Heaven) problemele tratate diferă. În primul rând, filmul este structurat în trei mici episoade, ce schimbă cursul acţiunii de fiecare dată când cineva moare. Filmul vorbeşte mai mult despre căutarea de sine prin împăcarea cu ceea ce eşti, cu locul de unde vii, cu cei din sângele cărora te tragi. Prietenia ce se leagă între o revoluţionară fugită din Istanbul pentru a-şi regăsi mama undeva în Germania şi studenta rebelă care se hotărăşte să o ajute, şi ulterior să o salveze când va fi condamnată din cauza legilor din Turcia şi a implicării ei în comploturi teroriste, se va împleti cu numeroase alte mici poveşti despre suferinţă, uitare, reamintire, nostalgie, credinţă sau reţinerile faţă de ce va face Uniunea Europeană în privinţa corupţiei, etc. Şi productia din 2007 a lui Akin reprezintă un deliciu realist şi plin de durere căci, pentru a descrie realitatea , “trebuie să învăţăm că suferinţa este o parte din viaţă” ne-a transmis regizorul într-unul din interviurile sale.
ŞAPTE ANI ÎN TIBET
În pragul celui de-al doilea război mondial, alpinistul austriac Heinrich Harrer părăseşte Viena şi pleacă împreună cu Peter Aufschnaiter în Himalaya, cu ambiţia de a escalada vârful Nanga Parbat.Cei doi au personalităţi total diferite, Harrer este omul preocupat de glorie şi faimă, întimp ce Aufschnaiter este prevăzător şi echilibrat. Izbucnirea războiului îi prinde acolo şi cad prizonieri în mâinile englezilor. După ce petrec câţiva ani într-un lagăr britanic, reuşesc să evadeze şi să-şi piardă urma în Tibet. Norocul face ca cei doi să descopere Lhasa, oraşul sfânt, în care nu mai pătrunsese nici un străin. Dalai Lama, conducător şi lider spiritual al tibetanilor, pe atunci în vârstă de numai 14 ani, e foarte interesat de cei doi, dar mai ales de Harrer cu părul lui “de aur”, şi îi invită să-i facă o vizită.
Aşa încep pentru Harrer cei şapte ani petrecuţi în Tibet, perioadă în care devine mentorul lui Dalai Lama. Între cei doi se naşte o relaţie cu totul deosebită, din care fiecare va trage învăţăminte. Harrer îl învaţă istoria europeană şi în general a lumii de dincolo de graniţele Tibetului, iar Dalai Lama îi transformă sufletul şi îl învaţă ce înseamnă adevărata smerenie. După 7 ani, Harrer se hotărăşte să se întoarcă acasă şi să repare greşelile din trecut.
Un film dramatic, de o frumuseţe aparte, despre destin, curaj şi evenimente care pot schimba viaţa. O poveste reală, adaptare a cărţii omonime scrise de însuşi Harrer.
